irizaverb
i-ri-za
Definiții
verb tranzitiv
1A face să reflecte lumina în culorile curcubeului, a produce irizații.
„Picăturile de rouă irizau florile în lumina dimineții."
verb reflexiv
2A se umple de irizații, a străluci în culori variate.
„Suprafața apei se iriza sub razele soarelui."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: irizat. Gerunziu: irizând. Imperfect: irizam, irizai, iriza etc.
Etimologie
Din franceză iriser, după latină iris (curcubeu).
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' inițial, nu 'iri-za' cu 'î'. Atenție la diacritice: iriza, nu iriză (forma de persoana a III-a singular la prezent este 'irizează').