învredniciverb
în-vred-ni-ci
Definiții
verb reflexiv
1a se considera vrednic, a se socoti demn de ceva; a obține ceva prin propriile merite
„S-a învrednicit să primească premiul pentru cel mai bun elev."
verb tranzitiv
2a face pe cineva vrednic, a da cuiva valoare sau demnitate
„Munca asiduă l-a învrednicit în ochii profesorilor."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, reflexiv și tranzitiv. Participiul: învrednicit. Gerunziu: învrednicind. Imperativ: învrednicește.
Expresii și locuțiuni
a se învrednici de — a reuși să obțină ceva, a fi considerat demn de ceva
Etimologie
Din în- + vrednic (cuvânt slavon, probabil de la 'vrednъ' - vrednic, demn).
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'i' la final: învrednici, nu 'învrednici' (greșit) sau 'învrednici' (corect). Atenție la grupul 'dn'.