meritaverb
me-ri-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A fi vrednic de ceva, a fi demn de o recompensă sau de o pedeapsă.
„El merită o vacanță după atâta muncă."
verb tranzitiv
2A avea dreptul la ceva, a i se cuveni.
„Merită să fie ascultat pentru că are idei bune."
verb impersonal
3A fi util sau avantajos să faci ceva.
„Merită să înveți pentru examen."
Gramatică
Verb de conjugarea I, indicativ prezent: merit, meriți, merită, merităm, meritați, merită. Participiu: meritat. Gerunziu: meritând.
Sinonime
a se cuvenia fi vrednica avea dreptul
Antonime
a nu meritaa fi nedemn
Expresii și locuțiuni
a merita osteneala — a fi util să depui efort pentru ceva
Etimologie
Din latină meritare, frecventativ al lui merere (a merita).
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'm', nu 'merita' cu 'i' după 'm' (greșit: mirita). Atenție la accent: merítă, nu mérita.