Definiții
verb tranzitiv
1A îmbrăca pe cineva cu veșminte, a acoperi cu haine, a învesti cu o demnitate sau cu o funcție.
„Regina a fost înveșmântată în straie de sărbătoare."
verb reflexiv
2A se îmbrăca, a se acoperi cu veșminte.
„S-a înveșmântat în haine de gală pentru bal."
verb tranzitiv (figurat)
3A acoperi, a înveli ceva într-un strat protector sau decorativ.
„Zăpada a înveșmântat pământul într-o mantie albă."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Forme: eu înveșmântez, tu înveșmântezi, el înveșmântează. Participiul: înveșmântat. Gerunziul: înveșmântând.