Definiții
verb tranzitiv
1a acoperi sau a înveli complet un obiect sau o parte a corpului cu ceva flexibil (pânză, hârtie, bandaj etc.), strângând în jur.
„Mama a înfășurat copilul într-o pătură caldă."
verb tranzitiv
2a răsuci sau a încolăci ceva în jurul unui alt obiect.
„A înfășurat firul în jurul degetului."
verb reflexiv
3a se înveli sau a se acoperi cu ceva, de obicei pentru a se proteja de frig.
„S-a înfășurat în șal ca să nu-i fie frig."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: eu înfășor, tu înfășori, el/ea înfășoară. Participiul: înfășurat. Gerunziul: înfășurând.