Definiții
verb tranzitiv
1A îmbrăca pe cineva într-o haină deosebită, de ceremonie sau de sărbătoare; a acoperi cu un veșmânt.
„Regina a înveșmântat copilul într-o rochie albă de botez."
verb reflexiv
2A se îmbrăca într-un mod elegant sau solemn, a-și pune haine de sărbătoare.
„S-a înveșmântat în costumul tradițional pentru festival."
verb tranzitiv (figurat)
3A acoperi, a înfășura ceva într-un strat protector sau decorativ; a îmbrăca într-o formă exterioară.
„Zăpada a înveșmântat dealurile într-o mantie albă."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Formează perfectul simplu: înveșmântai, înveșmântași, înveșmântă. Participiul: înveșmântat. Se conjugă cu auxiliarul 'a avea' la perfect compus: am înveșmântat.