întovărășiverb
în-to-vă-ră-și
Definiții
verb tranzitiv
1A însoți pe cineva, a merge împreună cu cineva; a fi alături de cineva în mod prietenos.
„El a întovărășit-o pe sora lui până la școală."
verb reflexiv
2A se asocia cu cineva, a-și face un prieten sau un tovarăș.
„S-a întovărășit cu colegii de echipă pentru proiect."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Participiul: întovărășit. Gerunziu: întovărășind. Se conjugă cu auxiliarul 'a avea' la perfect compus: am întovărășit.
Expresii și locuțiuni
a se întovărăși cu cineva — a se împrieteni, a se asocia cu cineva
Etimologie
Din slavă (a veche) 'tovariš' (tovarăș), cu prefixul 'în-'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'ă' în interior: întovărăși. Nu confunda cu 'întovărăși' (greșit) sau 'întovărăși' (greșit).