Definiții
verb tranzitiv
1a separa un obiect, o persoană sau un loc de altele, pentru a-l feri de influențe externe sau pentru a preveni răspândirea a ceva (de exemplu, căldură, sunet, boală).
„Trebuie să izolăm pereții casei ca să nu pierdem căldura."
verb tranzitiv
2a pune pe cineva sau ceva într-un loc singuratic, departe de ceilalți, de obicei pentru a evita contactul.
„Medicii au izolat pacientul pentru a opri răspândirea virusului."
verb reflexiv
3a se retrage din viața socială, a rămâne singur, a evita contactul cu ceilalți.
„După pierderea prietenului, el s-a izolat de toată lumea."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: eu izolez, tu izolezi, el/ea izolează. La perfect compus: am izolat. Participiul: izolat.