alăturaverb
a-lă-tu-ra
Definiții
verb tranzitiv
1a pune sau a așeza ceva lângă altceva, în apropiere; a adăuga
„Am alăturat fotografiile în album."
verb reflexiv
2a se așeza lângă cineva sau ceva; a se asocia cu cineva într-o acțiune
„S-a alăturat echipei noastre de fotbal."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La persoana a 3-a singular: alătură. Participiul: alăturat. Gerunziul: alăturând.
Expresii și locuțiuni
a se alătura cuiva — a se asocia, a se uni cu cineva într-o acțiune sau opinie
Etimologie
Din latină *allaturare, derivat din latus (latură, parte).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'l': alătura, nu 'alatura'.