întonaverb
în-to-na
Definiții
verb tranzitiv
1A cânta sau a începe să cânte o melodie, dând tonul; a modula vocea într-un anumit fel.
„Profesorul de muzică a intonat imnul școlii."
verb tranzitiv
2A rosti sau a recita cu o anumită intonație, cu accent și ritm potrivite.
„El a intonat versurile cu multă emoție."
Gramatică
Verb de conjugarea I, intona (a intona). Forme: eu intonez, tu intonezi, el intonează; perfect simplu: eu intonai; participiu: intonat.
Expresii și locuțiuni
a intona un cântec — a începe să cânte o melodie, dând tonul
Etimologie
Din franceză intoner, italiană intonare, latină intonare.
Se scrie corect: Se scrie cu â după n: întona, nu 'intona' (fără diacritic).