înfigeverb
în-fi-ge
Definiții
verb tranzitiv
1a introduce cu forță un obiect ascuțit într-un corp sau într-o suprafață
„A înfipt cuiul în perete cu un ciocan."
verb tranzitiv
2a fixa ceva într-un loc, a băga adânc
„Și-a înfipt mâinile în buzunare."
verb reflexiv
3a se fixa, a se împlânta (despre obiecte ascuțite)
„Spinul s-a înfipt în deget."
Gramatică
verb de conjugarea a III-a, forme: înfig, înfigi, înfige, înfigem, înfigeți, înfig; participiu: înfipt; gerunziu: înfigând
Expresii și locuțiuni
a-și înfige ochii în cineva — a privi insistent pe cineva
a înfige cuțitul în cineva — a trăda sau a răni pe cineva
Etimologie
din latină *infīgere, din in- + fīgere (a fixa)
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'i' după 'n', nu 'infige'.