Definiții
verb tranzitiv
1A acoperi cu negură, a întuneca, a umple de ceață.
„Nori grei au început să înnegureze cerul deasupra satului."
verb reflexiv
2A se acoperi cu negură, a se întuneca (despre cer, vreme).
„S-a înnegurat cerul și a început să plouă."
verb figurat
3A-și pierde claritatea gândirii, a se tulbura (despre minte, privire).
„Îi plăcea să privească marea până când i se înnegura privirea."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -ura. Forme: eu înnegurez, tu înnegurezi, el înnegurează. La perfect simplu: eu înnegurai. Participiul: înnegurat.