înnoraverb
în-no-ra
Definiții
verb reflexiv
1A se acoperi cu nori (despre cer); a se întuneca.
„Cerul s-a înnorat și a început să plouă."
verb tranzitiv
2A acoperi cu nori; a întuneca.
„Vântul a înnorat tot cerul."
Gramatică
Verb de conjugarea I, persoana a III-a singular: înnorează; participiu: înnorat; gerunziu: înnorând.
Expresii și locuțiuni
a i se înnora fața — a deveni trist, a-și pierde veselia
Etimologie
Din latină *innubilare, prin intermediul formei populare.
Se scrie corect: Se scrie cu doi n: înnora, nu 'înora'.