înmuiaverb
în-mu-ia
Definiții
verb tranzitiv
1a face să devină moale sau umed, introducând într-un lichid sau ținând în apă
„Înmuiem biscuiții în lapte înainte să-i mâncăm."
verb reflexiv
2a deveni moale sau umed, a se uda
„Pământul s-a înmuiat după ploaie."
verb tranzitiv (figurat)
3a face pe cineva să devină mai blând, mai sensibil
„Vorbele ei calde l-au înmuiat pe profesor."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a (tipul a înmuia). Participiul: înmuiat. Gerunziu: înmuiind. Imperfect: înmuiam. Perfect simplu: înmuiarăm. Conjugare: eu înmui, tu înmoi, el/ea înmoaie, noi înmuiem, voi înmuiți, ei/ele înmoaie.
Expresii și locuțiuni
a-și înmuia pâinea în ceva — a mânca pâine înmuiată într-o mâncare sau sos
a se înmuia la inimă — a deveni milos, a se înduioșa
Etimologie
Din latină *in-molliare, de la mollis (moale).
Se scrie corect: Se scrie cu „î” la început și cu „ia” la final, nu „înmuiia” (forma corectă la imperfect este „înmuiam”, nu „înmuiiam”). Atenție la diacritice: î, ă.