înțepeni - definiție, sinonime, exemple

DEX › înțepeni

înțepeniverb

în-țe-pe-ni

Definiții

verb tranzitiv

1A fixa sau a imobiliza ceva cu ajutorul unor țepușe, cuie sau alte obiecte ascuțite.

„A înțepenit afișul pe ușă cu un ac."

verb reflexiv

2A rămâne nemișcat, a se bloca într-o poziție, a nu mai putea funcționa sau mișca.

„Cheia s-a înțepenit în broască și nu mai poate fi scoasă."

verb reflexiv

3A rămâne încremenit de frică, uimire sau emoție.

„S-a înțepenit de spaimă când a văzut câinele mare."

Conjugare: verb de conjugarea a IV-a, tipul IV. La perfect simplu: înțepenii, înțepeniși etc. Participiul: înțepenit. Gerunziul: înțepenind.

a i se înțepeni cuiva limba — a rămâne fără vorbă, a nu putea vorbi de emoție sau frică

Din prefixul în- + țeapă (cu sensul de 'a fixa cu țepușe'), probabil prin intermediul slavului sau direct din română.

Se scrie corect: Se scrie cu â (nu cu â) și cu ț (nu cu ț). Atenție: nu confunda cu 'înțepeni' (a înțepa) – aici sensul este de blocare.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.