Definiții
verb tranzitiv
1A lega pe cineva sau ceva cu lanțuri; a pune în lanțuri.
„Gardianul a înlănțuit prizonierul de perete."
verb reflexiv
2A se lega unul de altul, a forma un lanț; a se succeda fără întrerupere.
„Evenimentele s-au înlănțuit rapid, ducând la o criză."
verb tranzitiv (figurat)
3A subjuga, a robi, a priva de libertate (morală sau fizică).
„Frica îl înlănțuia și nu îndrăznea să vorbească."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, conjugare: eu înlănțui, tu înlănțuiești, el înlănțuiește; participiu: înlănțuit; gerunziu: înlănțuind.