Definiții
verb tranzitiv
1a elibera din lanțuri; a da drumul cuiva sau a ceva care era legat.
„Paznicul a dezlănțuit câinele de pază."
verb reflexiv
2a izbucni cu violență (despre fenomene naturale, sentimente, conflicte); a se declanșa.
„Furtuna s-a dezlănțuit în toiul nopții."
verb tranzitiv figurat
3a provoca sau a stimula cu intensitate o manifestare, o acțiune sau o stare.
„Discursul său a dezlănțuit entuziasmul mulțimii."
Expresii și locuțiuni
a-și dezlănțui furia — a-și manifesta mânia cu violență
a dezlănțui o furtună — a provoca o reacție puternică sau un scandal