Definiții
verb tranzitiv
1A împiedica sau a frâna desfășurarea unui proces, a unei activități sau a unei reacții; a stăvili.
„Medicamentul inhibă dezvoltarea bacteriilor."
verb tranzitiv
2A reține sau a suprima o manifestare, o emoție sau un comportament; a descuraja.
„Frica de eșec îl inhibă să vorbească în public."
verb tranzitiv
3În psihologie, a produce o stare de blocaj sau de timiditate excesivă.
„Critica constantă a profesorului îl inhibă pe elev."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La prezent: eu inhib, tu inhibi, el inhibă. La perfect compus: am inhibat. Participiul: inhibat.