ingurgitaverb
in-gur-gi-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A înghiți cu lăcomie și în cantitate mare, de obicei fără a mesteca.
„La concurs, el a ingurgitat trei hot-dog-uri într-un minut."
verb tranzitiv (figurat)
2A asimila sau a citi cu aviditate, în cantități mari, informații sau cărți.
„În vacanță, a ingurgitat o întreagă bibliotecă de romane polițiste."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La persoana a III-a singular, indicativ prezent: 'ingurgitează' (forma de dicționar este 'a ingurgita'). Participiul trecut: 'ingurgitat'.
Expresii și locuțiuni
a ingurgita informații — a asimila rapid și în cantitate mare cunoștințe sau date
Etimologie
Din franceză 'ingurgiter', care provine din latină 'ingurgitare' (a înghiți, a umple cu lăcomie).
Se scrie corect: Se scrie cu 'g' după 'in' și cu 'g' înainte de 'i': ingurgita. Nu confunda cu 'ingurgita' (greșit) sau 'ingurgita' (greșit). Atenție la grupul 'gi' – se pronunță [gi], nu [ji].