înfurca - definiție, sinonime, exemple

DEX › înfurca

înfurcaverb

în-fur-ca

Definiții

verb tranzitiv

1a despica în furcă, a crăpa în două sau în mai multe ramuri (despre lemne, crengi etc.)

„Țăranul a înfurcat lemnul pentru foc."

verb reflexiv

2a se despica în două sau în mai multe ramuri, a se bifurca

„Drumul se înfurcă în fața pădurii."

Gramatică

Verb de conjugarea I, cu sufixul -urca. Forme: eu înfurc, tu înfurci, el înfurcă, noi înfurcăm, voi înfurcați, ei înfurcă. Participiul: înfurcat. Gerunziu: înfurcând.

Sinonime

bifurca despica crăpa ramifica

Antonime

uniîmbinaîmpreuna

Expresii și locuțiuni

a-și înfurca mintea — a se gândi adânc, a-și concentra gândirea

Etimologie

Din prefixul în- + furcă (din latină furca).

Se scrie corect: Se scrie cu „î” la început și cu „u” după „f”: înfurca. Nu confunda cu „înfurca” (a înfuria) – deși sună asemănător, sensul este diferit.

Vrei mai multe detalii? Întreabă profesorul AI despre „înfurca"

Nu înțelegi o temă? Întreabă profesorul AI 🎓

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.

Cont gratuit