bifurca - definiție, sinonime, exemple

DEX › bifurca

bifurcaverb

bi-fur-ca

Definiții

verb tranzitiv

1A împărți ceva în două ramuri sau brațe, a crea o bifurcație.

„Râul se bifurcă în apropierea orașului."

verb reflexiv

2A se despărți în două direcții, despre drumuri, conducte, cursuri de apă.

„Drumul se bifurcă la ieșirea din pădure."

Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: bifurcat. Gerunziu: bifurcând. Se conjugă cu auxiliarul 'a avea' la perfect compus.

ramificadespărți împărți

unicontopiconverge

a-și bifurca drumul — a-și schimba direcția, a lua o altă cale

Din franceză bifurquer, care provine din latină bifurcus (cu două furci).

Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'b' și cu 'u' după 'f': bi-fur-ca. Nu confunda cu 'bifurcare' (substantiv).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.