înfrânt - definiție, sinonime, exemple

DEX › înfrânt

înfrântadjectiv

în-frânt

Definiții

adjectiv

1Care a fost învins, biruit, copleșit (într-o luptă, competiție sau confruntare).

„Echipa noastră a plecat înfrântă de pe teren."

adjectiv

2Figurat: descurajat, demoralizat, lipsit de putere morală.

„După atâtea eșecuri, se simțea înfrânt."

Gen

masculin/neutru

Număr

singular

Plural

învinși (pentru masculin), învinse (pentru feminin/neutru)

Articulat

înfrântul (masculin singular), înfrânta (feminin singular)

Participiu trecut al verbului 'a înfrânge'. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.

învinsbiruitcopleșitsupuszdrobit

a se da înfrânt — a recunoaște că a fost învins, a renunța la luptă

Din latină *infrangere* (a frânge, a sparge), prin verbul românesc 'a înfrânge'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'n', nu 'înfrînt'. Atenție la diacritice: 'înfrânt' cu 'â' interior.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.