supusadjectiv
su-pus
Definiții
adjectiv
1Care ascultă de autoritate, care se conformează ordinelor sau regulilor; obedient, docil.
„Elevul supus a respectat întotdeauna regulile școlii."
adjectiv
2Care este expus unei acțiuni, unei influențe sau unui proces; care suferă o transformare.
„Materialul a fost supus unui test de rezistență."
substantiv masculin
3Persoană care se află sub autoritatea unui conducător sau a unui stat; cetățean al unui stat monarhic.
„Supușii regelui au jurat credință coroanei."
Gramatică
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. La feminin: supusă, supuse. Participiul verbului 'a supune'.
Antonime
rebelneascultătornesupusîncăpățânat
Expresii și locuțiuni
a fi supus la — a fi expus la ceva, a suferi o acțiune sau o influență
supus legii — care respectă legea, care acționează conform prevederilor legale
Etimologie
Din latină 'submissus' (plecat, supus), participiul lui 'submittere' (a pune sub, a supune).
Se scrie corect: Se scrie 'supus', nu 'supuss' sau 'supuz'. Atenție la diacritice: 'supus' nu are diacritice, dar la feminin se scrie 'supusă' cu ă.