împlântaverb
îm-plân-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A introduce cu forță un obiect ascuțit într-un corp sau într-o suprafață; a înfige.
„A împlântat cuțitul în masă."
verb reflexiv
2A se fixa adânc într-un loc, a se înfige.
„Stâlpul s-a împlântat în pământ."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. La indicativ prezent: eu împlânt, tu împlânți, el împlântă. Participiul: împlântat.
Expresii și locuțiuni
a-și împlânta privirea — a privi fix, insistent
Etimologie
Din latină *implantare, derivat din planta.
Se scrie corect: Se scrie cu â după pl, nu cu î: împlânta, nu împlînta.