indulgentadjectiv
in-dul-gent
Definiții
adjectiv
1Care iartă ușor greșelile altora, care nu este aspru sau sever; îngăduitor, tolerant.
„Profesorul a fost indulgent cu elevii care nu își terminaseră tema."
adjectiv
2Care manifestă bunăvoință și înțelegere față de cineva, acordându-i libertate sau avantaje.
„Părinții au fost indulgenți cu fiul lor și i-au permis să meargă în excursie."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: indulgentă, plural: indulgente.
Expresii și locuțiuni
a fi indulgent cu cineva — a trata pe cineva cu înțelegere, fără a-l pedepsi sau critica aspru
Etimologie
Din franceză indulgent, latină indulgens, -entis (participiu prezent de la indulgere – a fi îngăduitor).
Se scrie corect: Se scrie cu 'g' înainte de 'e', nu 'indulgent' cu 'j' (greșit: indulghent). Atenție la diftongul 'en'.