tolerantadjectiv
to-le-rant
Definiții
adjectiv
1Care acceptă și respectă opiniile, comportamentele sau credințele altora, chiar dacă diferă de ale sale.
„Profesorul este tolerant cu elevii care pun întrebări neobișnuite."
adjectiv
2Care suportă cu ușurință anumite condiții, tratamente sau substanțe (în medicină, biologie).
„Plantele din deșert sunt tolerante la secetă."
Gramatică
Plural
toleranți (masc.), tolerante (fem.)
Articulat
tolerantul (masc.), toleranta (fem.)
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz. Grade de comparație: tolerant, mai tolerant, cel mai tolerant.
Expresii și locuțiuni
a fi tolerant cu cineva — a accepta defectele sau opiniile cuiva fără a critica dur
Etimologie
Din franceză tolérant, latină tolerans, -antis (participiu prezent de la tolerare = a suporta).
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' la început, nu 'tolerent' (greșeală frecventă). Atenție la terminația '-ant', nu '-ent'.