exigentadjectiv
e-xi-gent
Definiții
adjectiv
1Care cere mult de la sine sau de la alții, care pretinde calitate și corectitudine; sever, riguros.
„Profesorul de matematică este foarte exigent cu elevii săi."
adjectiv
2Care impune condiții stricte sau standarde înalte.
„Un client exigent nu acceptă întârzieri."
Gramatică
Plural
exigenți (masc.), exigente (fem.)
Articulat
exigentul (masc. sg.), exigenta (fem. sg.)
Adjectiv cu patru forme: exigent (masc. sg.), exigentă (fem. sg.), exigenți (masc. pl.), exigente (fem. pl.). Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Expresii și locuțiuni
a fi exigent cu sine — a-și impune standarde înalte proprii, a nu-și accepta greșelile ușor
Etimologie
Din franceză exigeant, latină exigens, -entis (participiul prezent al lui exigere – a cere, a pretinde).
Se scrie corect: Se scrie cu 'x', nu cu 'gz' sau 'cs': exigent, nu 'egzigent' sau 'ecsigent'. Atenție la accent: e-xi-GENT.