binevoitoradjectiv
bi-ne-voi-tor
Definiții
adjectiv
1Care are bunăvoință, care este dispus să ajute sau să facă bine altora.
„Un profesor binevoitor ne-a explicat din nou lecția."
adjectiv
2Care exprimă bunăvoință, amabilitate sau bună intenție.
„A primit un zâmbet binevoitor din partea colegilor."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: binevoitoare, plural feminin: binevoitoare. Are și formă de adverb: binevoitor.
Expresii și locuțiuni
a fi binevoitor cu cineva — a se purta cu amabilitate și bunăvoință față de cineva
Etimologie
Din bine + voitor (după franceză bienveillant).
Se scrie corect: Se scrie într-un singur cuvânt: binevoitor, nu 'bine voitor' sau 'bine-voitor'.