intransigentadjectiv
in-tran-si-gent
Definiții
adjectiv
1Care nu face compromisuri, nu cedează în fața cerințelor sau presiunilor; neînduplecat, rigid în principii.
„Profesorul a fost intransigent când a fost vorba de copiat la examen."
adjectiv
2Care nu acceptă discuții sau negocieri; categoric, ferm.
„Atitudinea intransigentă a directorului a blocat orice dialog cu angajații."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme flexionare: intransigentă (feminin singular), intransigenți (masculin plural), intransigente (feminin/neutru plural).
Expresii și locuțiuni
a fi intransigent — a nu accepta compromisuri, a rămâne ferm pe poziție
Etimologie
Din franceză intransigeant, italiană intransigente, din latină in- (negație) + transigere (a ajunge la un acord).
Se scrie corect: Se scrie intransigent, nu intransighent sau intransigant. Atenție la grupul 'ns' și la finalul '-gent'.