Definiții
verb tranzitiv
1A determina pe cineva să facă ceva, a convinge sau a influența o persoană să acționeze într-un anumit mod.
„Profesorul a reușit să-i inducă pe elevi să fie mai atenți la lecții."
verb tranzitiv
2A produce, a provoca o stare, un sentiment sau o reacție (în special în contexte științifice sau medicale).
„Medicamentul poate induce somnolență."
verb tranzitiv
3A deduce o concluzie pe baza unor fapte sau observații; a trage o concluzie logică.
„Din aceste dovezi, putem induce că suspectul era prezent la locul faptei."
Expresii și locuțiuni
a induce în eroare — a înșela, a face pe cineva să creadă ceva fals
a induce în ispită — a tenta, a împinge pe cineva să facă ceva rău
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' înainte de 'e', nu 'induse' (forma greșită). Atenție la conjugare: 'el induce', nu 'el induse' (forma de perfect simplu).