convingeverb
con-vin-ge
Definiții
verb tranzitiv
1A face pe cineva să creadă sau să accepte un lucru, prin argumente sau dovezi.
„L-am convins pe fratele meu să vină cu noi la film."
verb reflexiv
2A ajunge să fii sigur de ceva, a te asigura personal.
„M-am convins că am închis ușa."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a. Forme: eu conving, tu convingi, el/ea convinge, noi convingem, voi convingeți, ei/ele conving. Participiul: convins. Gerunziu: convingând.
Expresii și locuțiuni
a convinge pe cineva de ceva — a face pe cineva să creadă sau să accepte un lucru
Etimologie
Din latină convincere, prin intermediul franceză convaincre.
Se scrie corect: Se scrie cu 'v' după 'con', nu 'convinge' cu 'f'. Atenție la forma de persoana a III-a: 'el convinge', nu 'el convinge'.