Definiții
verb tranzitiv
1A face pe cineva să-și piardă echilibrul, a-l face să cadă sau să se clatine, punându-i un obstacol în cale.
„Copilul a pus un picior în fața fratelui său și l-a împiedecat să alerge."
verb reflexiv
2A se lovi cu piciorul de un obstacol și a-și pierde echilibrul.
„M-am împiedecat de piatra de pe drum și am căzut."
verb tranzitiv
3A împiedica, a împiedica desfășurarea unei acțiuni, a pune piedici.
„Ploaia a împiedecat organizarea picnicului."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -ec- la prezent: eu împiedec, tu împiedici, el împiedecă. La perfect compus: am împiedecat. Participiul: împiedecat. Variantă: împiedica (mai frecventă în limba actuală).
Se scrie corect: Se scrie împiedeca cu 'e' după 'd', nu 'împiedica' (deși ambele forme sunt acceptate, 'împiedeca' este mai veche; în scrierea curentă se preferă 'împiedica'). Atenție la diacritice: împiedeca, nu impiedeca.