împăinjeniverb
îm-pă-in-je-ni
Definiții
verb tranzitiv
1A acoperi sau a umple cu pânze de păianjen; a încurca în pânze de păianjen.
„Colțurile podului vechi erau împăinjenite de ani de zile."
verb reflexiv
2A se acoperi cu pânze de păianjen; a deveni prăfuit și încâlcit, ca o pânză de păianjen.
„Biblioteca s-a împăinjenit după ce a stat nelocuită mult timp."
verb tranzitiv (figurat)
3A încurca sau a tulbura mintea, gândurile sau vederea cuiva, făcându-l să nu mai vadă clar.
„Fumul i-a împăinjenit vederea, dar a continuat să meargă."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, format cu prefixul îm- și sufixul -eni. Se conjugă: eu împăinjenesc, tu împăinjenești, el împăinjenește. Participiul: împăinjenit.
Expresii și locuțiuni
a i se împăinjeni ochii — a nu mai vedea clar, a i se tulbura vederea (de oboseală, emoție etc.)
Etimologie
Din prefixul îm- + păianjen + sufixul -i (sau -eni), cu sensul de 'a face ca păianjenul'.
Se scrie corect: Se scrie împăinjeni, cu î la început și cu â în interior (păianjen), nu 'împăinjeni' cu 'â' greșit. Atenție la diacritice: împăinjeni, nu impainjeni.