imortalizaverb
i-mor-ta-li-za
Definiții
verb tranzitiv
1a face pe cineva sau ceva să rămână veșnic în memoria oamenilor, a păstra pentru totdeauna prin artă, scrieri sau alte mijloace.
„Pictorul a imortalizat frumusețea peisajului în tabloul său."
verb reflexiv
2a rămâne în memoria posterității prin fapte sau opere deosebite.
„Prin descoperirile sale, savantul s-a imortalizat în istoria științei."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: eu imortalizez, tu imortalizezi, el imortalizează. La perfect compus: am imortalizat. Participiul: imortalizat.
Expresii și locuțiuni
a imortaliza un moment — a surprinde și a păstra o clipă importantă prin fotografii, filmări sau alte mijloace.
Etimologie
Din franceză immortaliser, italiană immortalare, după latină immortalis (nemuritor).
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' la început și cu 'a' la final, nu 'imortalize' sau 'imortaliza' cu 'e' la sfârșit. Atenție la grupul 'za' din silaba finală.