Definiții
verb tranzitiv
1A dedica sau a închina ceva sau pe cineva unei persoane, unei idei sau unui scop, adesea cu caracter solemn sau religios.
„Și-a consacrat întreaga viață ajutorării celor săraci."
verb tranzitiv
2A da o valoare recunoscută, a impune ceva prin tradiție sau prin obicei; a face ca ceva să devină consacrat, acceptat.
„Tradiția a consacrat obiceiul de a da colinde de Crăciun."
verb tranzitiv
3A sfinți, a binecuvânta în mod solemn, conform unui ritual religios.
„Preotul a consacrat biserica nouă."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Forme: eu consacru, tu consacrezi, el consacră, noi consacrăm, voi consacrați, ei consacră. Participiul: consacrat. Gerunziu: consacrând.