eternizaverb
e-ter-ni-za
Definiții
verb tranzitiv
1a face să dureze veșnic, a prelungi la infinit; a imortaliza
„Artistul a vrut să-și eternizeze opera prin sculptură."
verb reflexiv
2a rămâne în amintire sau în istorie pentru totdeauna
„Eroul s-a eternizat prin faptele sale curajoase."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: eu eternizez, tu eternizezi, el eternizează. La perfect compus: am eternizat. Participiul: eternizat.
Expresii și locuțiuni
a eterniza un moment — a păstra amintirea unui eveniment prin fotografii, filme sau alte mijloace
Etimologie
Din franceză éterniser, derivat din latină aeternus (veșnic).
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' inițial, nu cu 'i' (nu 'iterniza'). Atenție la grupul 'etern' – nu 'etarn'.