îmbondori - definiție, sinonime, exemple

DEX › îmbondori

îmbondoriverb

îm-bon-do-ri

Definiții

verb tranzitiv

1a împinge pe cineva sau ceva într-un loc strâmt, a înghesui, a îmbrânci

„L-au îmbondorit pe băiat în autobuzul plin."

verb reflexiv

2a se înghesui, a se împinge unul pe altul, a se îmbulzi

„Oamenii se îmbondoreau la intrarea în stadion."

Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu îmbondoresc, tu îmbondorești, el îmbondorește. Participiu: îmbondorit. Gerunziu: îmbondorind.

Din slavă (veche) *ob- + *bondor, legat de sensul de 'a împinge'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'i' la final: îmbondori. Nu confunda cu 'îmboldi' (a îndemna).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.