înghesuiverb
în-ghe-su-i
Definiții
verb tranzitiv
1A împinge pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, a împovăra cu prezența multor lucruri sau persoane.
„Am înghesuit toate hainele în dulap."
verb reflexiv
2A se împinge unul pe altul, a se strânge într-un loc mic, a se îngrămădi.
„Copiii se înghesuiau la poartă să vadă spectacolul."
verb tranzitiv figurat
3A forța pe cineva să facă ceva, a presa, a sili.
„Nu-l înghesui să termine tema acum, mai are timp."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, tipul 'a înghesui'. Conjugare: eu înghesui, tu înghesui, el înghesuie, noi înghesuim, voi înghesuiți, ei înghesuie. Participiul: înghesuit. Gerunziul: înghesuind.
Expresii și locuțiuni
a se înghesui ca sardelele — a fi foarte strâns, îngrămădit într-un spațiu mic
a înghesui pe cineva în colț — a pune pe cineva într-o situație dificilă, a forța
Etimologie
Din slavă veche *gъnesti (a apăsa), cu prefixul 'în-'.
Se scrie corect: Se scrie 'înghesui' cu 'î' la început și 'u' după 'e', nu 'înghesui' cu 'ă' sau 'înghesuii'.