răsfiraverb
răs-fi-ra
Definiții
verb tranzitiv
1a împrăștia, a răspândi în toate părțile, a desface ceea ce era strâns laolaltă
„Vântul a răsfirat frunzele uscate pe alee."
verb reflexiv
2a se împrăștia, a se răspândi în direcții diferite
„Turma de oi s-a răsfirat pe pășune."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Forme: eu răsfir, tu răsfiri, el răsfiră, noi răsfirăm, voi răsfirați, ei răsfiră. Participiu: răsfirat. Gerunziu: răsfirând.
Expresii și locuțiuni
a-și răsfira părul — a-și desface părul, a-l lăsa liber
Etimologie
Din latină *dis-fibulare sau din slavă, prin intermediul lui a răsfira (a desface, a împrăștia).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'r' și cu 's' simplu, nu 'răsfira' cu 'ss'. Atenție la diacritice: răsfira, nu rasfira.