îmbârliga - definiție, sinonime, exemple

DEX › îmbârliga

îmbârligaverb

îm-bâr-li-ga

Definiții

verb tranzitiv

1A încâlci, a încurca sau a amesteca firele, părul sau alte obiecte subțiri, făcându-le să se înnoadă.

„Vântul i-a îmbârligat părul înainte de școală."

verb tranzitiv

2A complica sau a încurca o situație, o discuție sau o treabă, făcând-o mai greu de rezolvat.

„Nu mai îmbârliga lucrurile cu atâtea detalii inutile!"

Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Forme: eu îmbârlig, tu îmbârligi, el îmbârligă. Participiul: îmbârligat.

a-și îmbârliga mințile — a se zăpăci, a nu mai gândi clar

Din prefixul îm- + bârlig (probabil de origine expresivă, legat de 'bârligat' – încâlcit).

Se scrie corect: Se scrie cu â după îm-: îmbârliga, nu 'îmbarliga' sau 'îmbârliga' cu 'î' în loc de 'â'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.