îmbălsămiverb
îm-băl-să-mi
Definiții
verb tranzitiv
1A trata un corp neînsuflețit cu substanțe speciale pentru a-i împiedica descompunerea, pentru a-l păstra mult timp.
„Egiptenii antici îmbălsămau faraonii pentru viața de apoi."
verb tranzitiv
2A umple un spațiu cu un miros plăcut, a parfuma.
„Florile de tei îmbălsămează aerul serii."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a. Participiul: îmbălsămat. Gerunziu: îmbălsămând. Imperfect: îmbălsămam. Perfect simplu: îmbălsămai.
Expresii și locuțiuni
a îmbălsăma aerul — a umple aerul cu un miros plăcut, a parfuma
Etimologie
Din latină *imbalsamare, prin intermediul italiană imbalsamare.
Se scrie corect: Se scrie cu â după b: îmbălsămi, nu îmbălsami. Atenție la diacritice: î, ă.