mireasmăsubstantiv
mi-reas-mă
Definiții
substantiv feminin
1Miros plăcut, parfum natural care se răspândește în aer, de obicei de la flori, plante sau fructe.
„Mireasma florilor de tei umplea toată strada."
substantiv feminin
2Senzație olfactivă plăcută și persistentă, asociată cu amintiri sau locuri.
„Mireasma pâinii proaspete îmi amintește de bunica."
Gramatică
Forma articulată este 'mireasma', iar pluralul este 'miresme'. Se folosește frecvent în contexte poetice sau descriptive.
Sinonime
parfumaromămiros plăcutbuchet
Antonime
duhoaremiros neplăcutputoare
Expresii și locuțiuni
a răspândi mireasmă — a emana un miros plăcut, a parfuma aerul
Etimologie
Din slavă veche 'miro' (mir, ulei parfumat) sau din greacă 'myron' (mir), prin intermediul slavonei.
Se scrie corect: Se scrie 'mireasmă' cu 'ea' după 'r', nu 'miresmă' sau 'mireazmă'. Atenție la diacritice: ă la final.