tămâiaverb
tă-mâ-ia
Definiții
verb tranzitiv
1a stropi sau a umple cu tămâie (rășină aromatică) un loc sau un obiect, de obicei într-un ritual religios
„Preotul tămâia biserica în timpul slujbei."
verb tranzitiv
2a lăuda exagerat pe cineva, a linguși
„El își tămâia șeful pentru a obține o mărire."
Gramatică
verb de conjugarea I, forme: eu tămâi, tu tămâi, el tămâie, noi tămâiem, voi tămâiați, ei tămâie; participiu: tămâiat
Expresii și locuțiuni
a tămâia pe cineva — a lăuda exagerat, a linguși
Etimologie
din slavonă tamjan, prin intermediul formei verbale a tămâia
Se scrie corect: Se scrie cu â după t, nu cu î: tămâia, nu tâmîia. Atenție la diacritice: â și ă.