îmbălora - definiție, sinonime, exemple

DEX › îmbălora

îmbăloraverb

îm-bă-lo-ra

Definiții

verb tranzitiv

1A împodobi sau a încărca un animal (mai ales un cal) cu hamuri, șei sau alte accesorii decorative.

„Țăranul și-a îmbălorat calul pentru sărbătoare."

verb reflexiv

2A se îmbrăca sau a se găti exagerat, cu mult fast, adesea într-un mod ridicol.

„S-a îmbălorat de parcă mergea la nuntă, dar era doar o plimbare în parc."

Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Forme: eu îmbălor, tu îmbălorezi, el îmbăloară. Participiul: îmbălorat. La reflexiv: a se îmbălora.

a se îmbălora ca mâța-n clopot — a se îmbrăca sau a se găti ridicol, fără gust

Din slavă (probabil bulgară) 'obăloriti' sau din maghiară 'bőrölni' (a înșeua), cu prefixul 'îm-'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'ă' în interior: îmbălora. Nu confunda cu 'îmbăloșa' (a umple de baloși).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.