înșeuaverb
în-șe-ua
Definiții
verb tranzitiv
1A pune șaua pe un cal sau pe alt animal de călărie, pregătindu-l pentru călărie.
„Călărețul a înșeuat calul înainte de plecare."
verb reflexiv
2A-și pune șaua (despre călăreț) sau a se pregăti de călărie.
„S-a înșeuat rapid și a pornit la drum."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. La indicativ prezent: eu înșeuez, tu înșeuezi, el/ea înșeuează. La participiu: înșeuat. Formează perfectul compus cu auxiliarul 'a avea'.
Expresii și locuțiuni
a înșeua calul — a pregăti calul pentru călărie
Etimologie
Din latină *insellare, derivat din 'sella' (șa), prin intermediul limbii italiene sau direct din română.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' după 'n', nu 'inșeua' sau 'înșeua' (cu 'â' greșit). Atenție la diacritice: 'înșeua' are 'î' și 'ș'.