deșeuaverb
de-șe-u-a
Definiții
verb tranzitiv
1a scoate șaua de pe un animal (cal, măgar etc.)
„După călătorie, călărețul a deșeuat calul înainte să-l lase să se odihnească."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La infinitiv lung: deșeuare. Participiu: deșeuat. Conjugare: eu deșeuez, tu deșeuezi, el deșeuează.
Sinonime
desșeuaa scoate șaua
Etimologie
Format din prefixul de- + șea (șa), cu sensul de 'a îndepărta șaua'.
Se scrie corect: Se scrie deșeua, cu 'ș' după 'e', nu 'desheua' sau 'deșăua'. Atenție la diacritice: de-șe-u-a.