hurui - definiție, sinonime, exemple

DEX › hurui

huruiverb

hu-ru-i

Definiții

verb intranzitiv

1A produce un zgomot surd și prelungit, ca un bubuit sau un vuiet, de obicei prin cădere sau rostogolire.

„Stâncile huruie pe panta muntelui."

verb intranzitiv

2A răsuna puternic și prelung, despre tunete sau alte sunete asemănătoare.

„Tunetul huruie în depărtare."

Verb de conjugarea a IV-a (tipul a urî), forme: eu hurui, tu hurui, el/ea huruie, noi huruim, voi huruiți, ei/ele huruie. Participiu: huruit.

tăcea linisti

Probabil de origine onomatopeică, imitând zgomotul produs.

Se scrie corect: Se scrie cu 'h' la început și cu 'u' după 'r', nu 'hurui' cu 'â'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.