huhuraverb
hu-hu-ra
Definiții
verb intranzitiv
1A produce un sunet surd și prelungit, ca vuietul focului sau al apei în mișcare; a bubui, a urla.
„Focul huhura în sobă, iar vântul bătea afară."
Gramatică
Verb de conjugarea I, persoana a III-a singular, indicativ prezent. Forme: eu huhur, tu huhuri, el/ea huhură. Participiul: huhurat.
Expresii și locuțiuni
a-i huhura în cap — a avea o durere de cap puternică, senzație de zgomot în cap
Etimologie
Probabil formație onomatopeică, imitând sunetul surd și prelung.
Se scrie corect: Se scrie huhura, cu h la început și în interior, nu 'uhura' sau 'huhura' cu altă ortografie.