răbufniverb
ră-buf-ni
Definiții
verb intranzitiv
1A izbucni brusc și cu putere (despre sentimente, manifestări, fenomene); a se manifesta violent sau exploziv.
„Mânia lui a răbufnit în cele din urmă."
verb intranzitiv
2A ieși cu zgomot și forță (despre gaze, lichide, aburi etc.).
„Aburul a răbufnit din oală."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, intranzitiv. La perfectul simplu: răbufnii, răbufniși, răbufni. Participiul: răbufnit.
Expresii și locuțiuni
a-i răbufni cuiva — a-și pierde cumpătul, a izbucni în furie sau în plâns
Etimologie
Din latină *reboffinire sau formație expresivă, probabil de la bufni (a izbucni).
Se scrie corect: Se scrie cu â după ră- (răbufni), nu cu î (rabufni). Atenție la diacritice: răbufni, nu rabufni.