huciuiverb
hu-ci-ui
Definiții
verb tranzitiv
1a bate pe cineva cu pumnii sau cu un obiect, a lovi cu putere; a snopi în bătăi
„L-a huciuit pe băiat până a căzut la pământ."
verb tranzitiv
2a învinge categoric pe cineva într-o competiție sau într-o dispută; a zdrobi
„Echipa noastră i-a huciuit pe adversari cu 5-0."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma infinitivului lung: huciuire. Participiu: huciuit. Imperfect: huciuiam. Perfect simplu: huciuii.
Expresii și locuțiuni
a o huciui — a bate pe cineva zdravăn; a da o bătaie bună
Etimologie
Probabil de origine expresivă, din rădăcina 'huci' (a lovi), cu sufix verbal -ui.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ci', nu cu 'ce' sau 'chi'. Atenție la forma de persoana a III-a: 'huciuiește' (nu 'huciuește').